Prețul certificatelor CO2 urcă la cer

Data: 6-05-2021

SURSA:COTIDIANUL

Preţul permiselor pentru carbon din UE au urcat pentru prima dată peste nivelul de 50 de euro pe tonă, pe fondul înăspririi politicii climatice a blocului comunitar şi a cererii solide din partea investitorilor, ceea ce a dus la un cost ridicat record al emisiilor, relatează Agerpres.
Costul certificatelor a ajuns la 50,05 euro pe tonă, cel mai ridicat nivel din 2005, când a fost lansat sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS). Acesta este principalul instrument de politică al UE pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, impunând centralelor electrice, fabricilor şi companiilor aeriene europene să achiziţioneze certificate de acest fel tot mai costisitoare, în timp ce plafonul numărului de certificate tranzacţionabile scade de la an la an. Reamintim că termocentralele din România, cu precădere cele pe cărbune, din Oltenia și Valea Jiului, sunt cele mai afectate de creșterea prețului pentru certificatele de emisie. Anul trecut, la un cost de „doar” 27 de euro pe tonă, conducerea Complexului Energetic Oltenia spunea că societatea ajunge să cheltuie doar pe certificatele de emisie aproape 40% din veniturile încasate și că este aproape imposibil de rezistat , în aceste condiții , fără ajutor de stat. Acum însă, CO2 costă 50 de euro, adică aproape dublu, în așa fel încât CEO poate ajunge să dea tot ce produce pe C02. Este adevărat, Guvernul a aprobat un ajutor de stat de 270 de milioane euro pentru Complex, însă cu un nivel atât de prohibitiv al carbonului, practic cărbunele doar arde , la propriu, banii, fără a avea vreo șansă de profitabilitate. România are însă o mare nevoie de cărbune, pentru că termocentralele pot asigura reglajul Sistemului Energetic Național cum încă nicio altă sursă nu o poate face.
Obsesia neutralității climatice
Luna trecută, preţul carbonului în UE a crescut la nivelul record de 47 euro pe tonă, după acordul privind Legea europeană a climei, unul dintre elementele-cheie ale Pactului verde european. Legea consacră angajamentul UE de a atinge neutralitatea climatică până în 2050 şi obiectivul intermediar de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puţin 55% până în 2030, comparativ cu nivelurile din 1990. „Există o serie de factori care au dus la creşterea preţurilor până la acest nivel: sprijinul politic pentru noile obiective climatice ale UE, cererea solidă din partea investitorilor pe fondul creşterii preţurilor şi estimările analiştilor privind continuarea majorării preţurilor în următorii ani”, a declarat analistul Refinitiv Ingvild Sorhus pentru Reuters. Acesta a adăugat că nivelul scăzut al capacităţilor de stocare a gazelor naturale din Europa afectează preţul carbonului în UE.
Pentru a ajuta companiile europene să rămână competitive, în contextul costurilor mai ridicate ale permiselor pentru carbon, Bruxelles-ul intenţionează să introducă taxe pe carbon la importurile de bunuri poluante de peste hotare. Şi directorul general al FMI, Kristalina
Georgieva, a cerut G20 să adopte un preţ minim pentru dioxidul de carbon, pentru a ajuta la încheierea unui acord pentru stabilirea preţului carbonului, esenţial pentru combaterea schimbărilor climatice.
Conform şefului FMI, schimbările climatice provoacă riscuri uriaşe la adresa dezvoltării economice, dar oferă de asemenea „oportunităţi incredibile pentru investiţii modelatoare şi locuri de muncă ecologice”. Un preţ eficient pentru dioxidul de carbon este necesar pentru a ne asigura că emisiile globale de carbon sunt reduse conform obiectivelor din 2015 ale Acordului privind clima de la Paris, fiind deja implementate 60 de scheme privind preţul dioxidului de carbon. Dar preţul mediu global pentru dioxidul de carbon, care se situează în prezent la doi dolari pe tonă, trebuie să ajungă la 75 dolari pe tonă până în 2030, pentru a reduce emisiile conform obiectivelor, a declarat Georgieva. „Din cauza nevoii urgente de a acţiona rapid, propunem un preţ minim pentru dioxidul de carbon la nivel internaţional în cazul marilor emiţători de gaze cu efect de seră, cum ar fi G20. Concentrarea pe un preţ minim în rândul unui grup redus de mari emiţători ar putea facilita un acord, acoperind 80% din emisiile globale”, a explicat şeful FMI.
Un preţ minim pentru dioxidul de carbon ar trebui să includă preţuri diferenţiate pentru ţările cu nivel diferit de dezvoltare economică şi ar putea fi implementat prin sisteme de comercializare a certificatelor de emisii, taxe pe emisiile de dioxid de carbon sau alte măsuri, a apreciat Georgieva.
G20 este grupul celor 20 de economii dezvoltate şi emergente.