Scurta radiografie a sistemului energetic romanesc. La ce sa ne asteptam in 2018 ? (partea I)

Data: 7-01-2018

SURSA: Energy CENTER

Operatorul pietei de energie electrica (OPCOM) ne-a trimis un comunicat, pe data de 4 ianuarie 2018, in care se spune ca pretul mediu al energiei electrice corespunzator tranzactiilor stabilite in piata pentru ziua urmatoare in luna decembrie 2017 a fost in scadere fata de luna anterioara cu 33%, de la 256,63 lei/MWh (55,46 EUR/MWh) , la 170,92 lei/MWh (36,87 EUR/MWh). Prin comparatie, pretul s-a situat in cadrul domeniului de variatie al preturilor medii lunare in pietele spot din Europa, stabilit intre 30 EUR/MWh si 66 EUR/MWh, cu 20 de procente mai mic decat media europeana determinata la aproximativ 46 EUR/MWh.

La nivelul lunii decembrie 2017, varful de pret, 487,32 lei/MWh (104,98 EUR/MWh), s-a stabilit in intervalul orar 18 al zilei de 4 decembrie, in timp ce pretul orar minim la nivelul lunii, 0,45 lei/MWh (0,10 EUR/MWh), s-a inregistrat in intervalul orar 5 al zilei de 25 decembrie. Natura variabila a datelor fundamentale cu privire la energia electrica (productia, consumul, transportul de energie electrica, inclusiv indisponibilitatea planificata/neplanificata a unor unitati de productie si instalatii de distributie si/sau transport), precum si prezenta unor fenomene meteorologice extreme cum ar fi temperaturi extreme, nivel de hidraulicitate care se abate in anumite momente de la un profil previzionat pe termen lung sau a altor factori relevanti si determinanti in diferite momente, sunt elemente care determina ca preturile angro ale energiei electrice sa fie mai volatile pe termen scurt,”se precizeaza in comunicatul OPCOM.

Carevasazica, o perioada de liniste in plin sezon de iarna. Daca ne uitam la ceea ce s-a intamplat anul trecut mai ca avem sperante ca credem ca trecem iarna cu bine. Cel mai probabil ca asta se va si intampla. Asta nu ne impiedica pe noi sa facem o sintetica radiografie a sistemului energetic romanesc a carui evolutie trebuie gandita pe termen mediu si lung si nu de la o luna la alta. Daca ne facem iluzia ca ne asteapta o perioada de liniste totala, asa cum s-a intamplat in perioada 2007-2016, credem ca ne inselam.

Liberalizata in totalitate, din luna ianuarie a acestui an, piata de energie electrica din Romania se situeaza la un nivel destul de ridicat din punct de vedere organizatoric, in aceasta parte a Europei, si apropiata de mecanismele cele mai performante ale tarilor din Vest. Piata reprezinta insa doar un aspect al sistemului energetic national, respectiv punctul final, cel vizibil. In ceea ce priveste sectorul de generare, transport si distributie sau furnizare, ramanerile in urma devin din ce in ce mai evidente. Suficient sa amintim despre nivelul estimat si necesar de investitii si mai apoi la ceea ce s-a intamplat in realitate. Sa vedem cum stam pe principalele componente ale sistemului, pana sa ajungem la piata concurentiala:

Capacitatea de productie de energie electrica stagneaza

Pe partea de investitii in productia de energie electrica inregistram cele mai mari ramaneri in urma, prin comparatie cu alte tari europene, exceptie facand industria regenerabilelor care a luat un avant extrem in perioada 2012-2016, cand au fost instalati in jur de 5000 MW in eolian si fotovoltaic, in baza unei scheme de sprijin extrem de generoase in faza initiala. Prin comparatie, Polonia a dat in functiune o centrala noua de peste 1000 MW, pe carbine, la sfarsitul anului trecut. Ungurii si bulgarii investesc in reactoare nucleare, alte tari in centrale eoliene sau pe gaz.

Structura sectorului de generare din Romania cuprinde in momentul de fata practic toate tipurile de productie, de la carbune, la nuclear, la hidro, la termic si pana la regenerabile. Avem un mix energetic de exceptie, dar eficienta lui incepe sa-si arate limitele in lipsa investitiilor. Iata cum se prezinta sistemul de productie, in teorie si in practica, cu avantajele si dezavantajele lui

Datele statistice luate in evidenta in strategiile energetice ale Romaniei consemneaza o putere instalata de 24.000 MW, din care se spune ca ar fi functionali cam 14.000 MW. Prima mare eroare care se face si care incet incet incepe sa-si arate consecintele. In primul rand, aceasta falsa iluzie ca am avea instalati 24.000 MW implica si consecinte pe plan international, mai ales atunci cand vorbim de capacitatea de interconexiune a Romaniei, care este raportata la capacitatea iluzorie de productie si nu la cea reala.

Obligatia europeana de a atinge procentul de 10%, pe relatia de interconexiune, raportat la puterea instalata de 24.000 MW, ar fi cu totul alta daca ne-am rezuma la ceea ce recunoastem, adica o putere de 14.000 MW. Din pacate, iarasi ne furam singuri caciula. La ce ne ajuta? La nimic. Dintr-o eroare, sau ignoranta legislativa, se pare ca nu putem scoate din raportari capacitati de productie care exista doar cu numele si care nu vor mai produce in veci energie electrica.

Calculul matematic, aritmetic in realitate este simplu:

– Hidroelectrica, cea mai performanta companie din piata de energie electrica, are o capacitate instalata de 6382 MW. La modul ideal, cand nivelul hidraulicitatii este cel prognozat atat pe Dunare cat si pe raurile interioare sau in lacurile de acumulare, Hidroelectrica poate atinge un varf de productie de 3500-4000 MW. De prea putine ori se intampla insa acest lucru si nu mai mult de cateva ore, in cel mai bun caz zile. In realitate, Hidroelectrica poate miza pe o medie de 2000-2500 MW, rolul ei de baza fiind asigurarea serviciilor de sistem (vom reveni cu declaratiile domnului Bogdan Badea, directorul general al Hidroelectrica);

Complexul Energetic Oltenia, al doilea mare producator din Romania, cu o putere instalata de 3240 MW, poate produce la varf, de asemenea in conditiii ideale, 2900 MW, nu mai mult de cateva zile insa. Nu tine de o eventuala lipsa a carbunelui, ci de conditii tehnice efectiv. Dincolo insa de productia de varf, conducerea CE Oltenia estimeaza ca o productie medie si constanta s-ar situa undeva la 1650-1700 MW.

Nuclearelectrica, care are o putere instalata in cele doua unitati nucleare, de 1400 MW, este producatorul cu cea mai mare constanta. Cu exceptia perioadelor de oprire a unuia sau altuia dintre reactoare pentru reviziile specifice, sau in cazul unor incidente, Centrala nucleara de la Cernavoda produce in banda cantitatea de energie pentru care a fost proiectata, fara a fi influentata de factori externi, cum se intampla in hidro, carbune sau vant.

Energia eoliana, care din punct de vedere al capacitatii instalate rivalizeaza cu cei mai mari producatori (aproximativ 5000 MW) a fost acceptata cu mare greutate in sistemul energetic, datorita dependentei de conditiile meteorologice, se confrunta cu mari probleme din pricina blocajului aparut in vanzarea ceritficatelor verzi. Aportul acestui tip de energie la totalul energiei electrice produse in Romania este greu de cuantificat si mai ales de apreciat. Sunt zile in care energia regenerabila (incluzand aici si fotovoltaicele) depaseste 2000 MW productie, dar sunt zile in care vorbim si de cate zeci de MW. Cu toate acestea, procentual vorbind, energia regenerabila are un aport mediu anual de circa 10-15 % sau chiar peste, in totalul energiei electrice produse in Romania.

Urmeaza apoi cele doua centrale apartinand celor doi mari producatori de gaze din Romania (Romgaz si Petrom), respectiv centralele de la Iernut si de la Brazi, care contribuie si ele cu circa 400, respectiv 800 MW la sistemul energetic. La acestea se adauga capacitatile de productie ale ELCEN si cele cateva centrale ramase in functiune (in cogenerare), cu un aport de circa alte 2000 MW.

La aceasta succinta prezentare a capacitatilor de productie functionale din Romania ajungem undeva la o medie de 9000-9500 MW. Ea nu este usor de intretinut insa pe o perioada mai lunga, cum ar fi cazul unei ierni prelungite. De unde ne acoperim atunci diferenta de consum? Desigur, raspunsul este simplu: din import. Ceea ce uitam insa este faptul ca atunci cand Romania are un consum ridicat, dat in general de conditiile meteorologice, si tarile din jurul nostru se confrunta cu aceeasi siutatie. Si atunci, s-ar putea sa nu avem de unde importa.

Avand in vedere evolutia ultimilor 27 de ani nu ne asteptam ca pe partea de generare sa se intample ceva semnificativ in 2018, din punctul de vedere al investitiilor. Ramane in lucru cel mai important obiectiv aflat in faza de constructie-centrala electrica de la Iernut apartinand Romgaz- care urmeaza a fi finalizata in anul 2020. Sunt, de asemenea, in derulare proiecte de modernizare si retehnologizare la doua grupuri de la Complexul Energetic Oltenia, precum si la centralele Stejaru, respectiv Vidrau si Jiu (apartinand Hidroelectrica). Cat priveste investitiile in industria regenerabila acestea sunt categoric stopate de legislatia aflata in vigoare. In concluzie, capacitatea de generare energie electrica a Romaniei nu va creste in nici un fel in 2018, dimpotriva, marea provocare constand in mentinerea ei la nivelul actual.

(urmeaza transportul, distributia si furnizarea)