Cum trepideaza organizatiile de mediu cand vor sa marcheze viitorul energetic al unei tari de mana a doua

Data: 2-06-2016

Sursa: ENERGY CENTER

Pe fondul articolului publicat ieri pe Energy-Center, vizavi de influenta organizatiilor ecologiste asupra deciziilor pe care statul roman le ia fata de o investitie sau alta in domenii vitale pentru Romania, va propunem un fel de remember asupra studiilor facute despre viitorul industriei energetice bazate pe utilizarea carbunelui, de catre anumite companii de consultanta, platite cu bani grei de catre cineva. Aparent, ele au fost trecute cu vederea la vremea respectiva si puse la sertar, probabil in ideea de a fi scoase la atac cand va veni momentul. In contextul actual, in elaborarea strategiei energetice, Ministerul Energiei s-a aplecat cu preponderenta pe segmentul carbunelui. Dincolo de problema sociala pe care o reprezinta existenta complexurilor energetice in Romania, finalitatea deciziei tine exclusiv de factori economici.Numai ca, atunci cand organizatii puternice de lobby imprima in piata o anumita directie este dificil sa mai fii rational, caci impactul emotional poate fi definitoriu.

In urma cu trei ani, cand si Complexul Energetic Oltenia, dar si Complexul Energetic Hunedoara erau considerate a fi ca elemente de baza ale sistemului energetic national, o firma de consultanta platita de catre organizatia non-guvernamentala de mediu Greenpeace arata ca sectorul carbunelui din Romania ” a primit subventii in valoare de 3,76 miliarde de lei in perioada 2005-2013, de aproape patru ori mai mari decat producatorii de energie regenerabila”. Concluziile apartin firmei Condole Partners, cu dedicatie pentru organizatia non-guvernamentala de mediu Greenpeace. Prin comparatie, sectorul regenerabilelor a primit doar 0,81 miliarde lei, mai spune studiul cu pricina. Concluzia este una de la sine inteleasa: „Consideram ca productia de energie din carbune in conditiile actuale din Romania nu este viabila economic, intrucat preturile de piata ale energiei depasesc costul marginal al lignitului si al huilei ale CE Oltenia si Hunedoara doar cateva ore pe an. Drept urmare, acesti producatori tin in functiune maximum o treime din capacitatea nominala si au nevoie de subventii operationale pentru a ramane in piata”, spunea la vremea respectiva Valentina Ivan, expert pe energie in cadrul Condole Partners.

Pana sa tragem concluziile la ceea ce s-a intamplat intre timp va prezentam ceea ce am scris la momentul prezentarii studiului:

Bravos natiune si aviz celor ce lucreaza la strategia energetica sa nu cumva sa ignore un studiu de o asemenea profunzime.

Publicatia Energy-Center nu s-a situat niciodata radical de partea sau impotriva unei forme sau alta de energie. Am spus ori de cate ori am avut ocazia ca Romania trebuie sa tina seama in politica sa energetica de tendintele mondiale si mai ales europene, de resursele pe care le are, de suportabilitatea consumatorilor si de siguranta energetica. De asemenea, nu am ratat nici o ocazie in a surprinde jocurile adesea incorecte ale producatorilor si protectia din partea statului pentru anumite societati, doar de dragul de a mai mentine niste locuri de munca sau de a nu lasa sa dispara unitati neviabile din punct de vedere economic. Cele mai recente analizae pe astfel de teme au fost cele dedicate Complexului Energetic Oltenia, unde carbunele incurca planurile energeticienilor. De aici insa si pana a trage concluzia ca o industrie este masiv subventionata, iar alta aproape deloc, este cale lunga.

Studiul citat spune ca din 1990 si pana in prezent industria carbunelui a primit subventii in valoare de 15 miliarde lei, ceea ce reprezinta 2,3% din PIB-ul tarii intr-un an. Asta ar insemna la cursul de azi in jur de 3,3 miliarde euro. In realitate suma este cam de vreo 5 miliarde euro, cu precizarea ca oficial, subventia destinata sectorului minier a fost sistata inca din 2007, dupa ani lungi de reforma si inchidere a unor capacitati. Sa deducem de aici ca e cazul sa renuntam la aceasta resursa? Daca ea ar fi valorificata eficient, nu am avea probleme nici cu subventia si nici cu pretul mare al energiei. Asta este adevarata provocare si nu in lipsa de valoare a resursei.

Pe de alta parte, se mai spune in studiul Condole Partners ca sectorul carbunelui a primit subventii si sub forma certificatelor de emisii de CO 2, alocate gratuit, „numai CE Oltenia beneficiind de o suma intre 300 de milioane si doua miliarde de euro”. Si, ca tortul sa fie complet, mai adaugam si bonusul de cogenerare de inalta eficienta, despre care nu se fac insa estimari valorice.

Sunt niste realitati pe care nimeni nu le poate contesta, numai ca autorii studiului, in ideea de a arunca anatema asupra sectorului energetic de generare bazat pe arderea carbunelui, amesteca voit energia cu resursa si invers, astfel incat sa cada in picioare energia regenerabila, nepoluanta si fara subventii atat de mari.O abordare, daca nu smechereasca, cel putin incorecta.

Se spune despre energia regenerabila ca a primit subventii de doar 0,81 miliarde lei. Recunoastem, nu stim de unde a fost scoasa aceasta cifra, caci energia regenerabila, pe langa subventiile pe care le-a primit va continua sa primeasca altele si mai consistente inca multi ani de aici incolo. Sa nu uitam ca Guvernul nu a anulat subventiile reprezentate de certificatele verzi, ci a amanat doar acordarea unei anumite cote pana in 2018, cand se va trece la recuperarea lor. Pot autorii studiului sa cuantifice la cat se vor ridica aceste subventii? Va garantam ca mult peste ceea ce va primi carbunele de aici incolo.

In realitate, problema nu este cine a primit sau cine va primi mai mult. Si nici aruncarea anatemei de la un sector energetic la altul, asa cum se deduce din studiul cu pricina. Carbunele, sau energia obtinuta pe baza lui, joaca un rol inca important in sistemul energetic, inclusiv acela de tampon, sau de sustinere a energiilor regenerabile. Cel putin in momentul de fata, Romania are nevoie de ambele resurse. Sigur, ele trebuiesc gestionate la adevarata lor valoare. Speram ca cei ce lucreaza la strategia energetica si care tin seama de studii realizate de celebre firme de consultanta sa evite asemenea capcane”

Au trecut trei ani de atunci si afirmatiile noastre raman valabile. Nu trebuiesc puse in contradictie diferitele forme de producere a energiei, mai ales ca ne laudam cu un mixt energetic pe care nici o tara europeana nu il mai are. Dar, nici nu trebuie deformate realitatile, exclusiv in baza faptului ca nu avem solutii. Si nu avem, din pacate. Cand nu ai solutii incepi sa distrugi, sa favorizezi un sector in defavoarea altuia. Pana acum, din ceea ce s-a publicat din draftul strategiei energetice, se pare ca s-a evitat acest lucru. Dar, pana la final mai este ceva timp. Atunci sa vedem ce va iesi. Intre timp, ONG-urile de mediu au intrat in trepidatii.