Referitor la articolul aparut in cotidianul dumneavoastra, in data de 16.05.2014, cu titlul “Cum ne arde carbunele factura de energie” (autor – Afrodita Cicovschi), facem urmatoarele precizari:
Energia din surse regenerabile s-a dezvoltat incepand din anul 2012, prin urmare nu se pot face comparatii intre aceasta si energia pe baza de carbune pe perioada 2005-2013, la care se face referire in articol.
Complexul Energetic Oltenia nu primeste subventii si are pretul de vanzare sub media pietei. In schimb, energia din surse regenerabile nu poate fi competitiva decat daca beneficiaza de subventii masive. In prezent, energia eoliana beneficiaza de subventii de peste 300 lei/MWh, iar cea solara de peste 1000 lei/MWh.
Cheltuielile pentru inchiderea minelor si pentru achitarea salariilor minerilor disponibilizati nu reprezinta subventii.
In perioada 2007-2012, toate statele membre UE au primit certificate de CO2 cu titlu gratuit, conform Directivei 2003/87/UE, dar, avand in vedere ca productia de energie a fost cu mult mai mare decat estimarea pentru alocarea primita, electrocentralele din cadrul CE Oltenia au fost nevoite sa cumpere un numar de 11,5 milioane de certificate . In anul 2013, certificatele de CO2 au fost cumparate in totalitate.
Bonusul de cogenerare primit de CE Oltenia este nesemnificativ in comparatie cu producatorii de energie pe hidrocarburi. Acesta se aloca doar pentru Electrocentrala Craiova II, respectiv se aloca doar pentru 2% din productia totala a CE Oltenia, deoarece Electrocentralele Rovinari, Turceni, Isalnita functioneaza in condensatie si nu in cogenerare.
Factura de energie “ne arde” datorita energiei regenerabile cu cca 12 euro/MWh, conform datelor Asociatia Furnizorilor de Energie Electrica din Romania – AFEER. In anul 2013, consumatorii au fost obligati sa cumpere 22,4% certificate verzi pentru fiecare MWh consumat.
Pretul energiei electrice la consumatorul final a crescut, in perioada 2005 – 2013, de la 400 lei/MWh la 600 lei/MWh, in principal datorita cresterii tarifului de transport, cresterii exagerate a tarifelor de distributie (dupa privatizarea sectorului respectiv) si cresterii componentei pentru certificate verzi de la 0,01% (in 2007) pana la 22,4% (in 2013)
Centralele pe baza de carbune nu au acces prioritar la pietele de echilibrare. Ele sunt solicitate de Dispeceratul Energetic National tocmai pentru a acoperi dezechilibrele create de sursele regenerabile. Aceasta nu este o facilitate, ci o necesitate pentru Sistemul Electroenergetic National.
SEN nu poate exista fara carbune, acesta fiind singura sursa sigura de producere a energiei electrice. In nicio tara nu se poate renunta, deocamdata la energia sigura din surse clasice, care nu este dependenta de influenta factorilor atmosferici si ofera siguranta in alimentarea consumatorilor, in conditiile aleatorii de functionare a producatorilor de energii regenerabile. De exemplu, in 2013, Germania a produs cea mai mare cantitate de energie pe carbune din ultimii 23 de ani. Directiva UE care promoveaza energia din surse regenerabile prevede obligativitatea investirii in centralele clasice pentru a fi asigurat back-up-ul (rezerva) in perioadele in care nu este vant sau soare.
In cazul scaderii dependentei de carbune, respectiv in cazul scaderii ponderii CE Oltenia pe piata, costurile platite de utilizatorii finali nu vor fi reduse, ci vor creste semnificativ. In aceasta situatie, ncesarul nu va mai putea fi asigurat decat din import.
Este de neconceput ca la o putere instalata de aproape 4000 MW in energie regenerabila, exista intervale mari de timp (saptamani, chiar) in care, datorita lipsei sursei (vant), productia este zero sau de doar cativa MW. Aceasta demonstreaza ca producatorii de energie regenerabila au obtinut, in perioada 2009-2012, autorizatii de functionare cu incalcarea normelor tehnice si legale in vigoare. Functionarea in rafale a acestor energii creaza necesitatea de a fi echilibrate, aceasta insemnand costuri suplimentare la consumatorul final. Cand acest gen de energie nu exista, preponderenta fiind productia de energie clasica (termo, hidro, nuclear), pretul la energie era cu 30 % mai mic. De atunci, toti acesti producatori si-au scazut semnificativ costurile, dar pretul la consumator a crescut, iar cea mai importanta cauza este aparitia energiei regenerabile. Toate tarile detinatoare de resurse carbonifere (ex: Germania, Polonia) si-au marit productia in 2013, cu exceptia Romaniei.
